contraordin definitie
CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre]. substantiv neutru contraordin
CONTRAÓRDIN s. n. ordin care revocă un alt ordin anterior. (< fr. contre-ordre) substantiv neutru contraordin
*contraórdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă [!] alt ordin. substantiv neutru contraordin
contraórdin s. n., pl. contraórdine substantiv neutru contraordin
contraordin n. revocarea unui ordin. substantiv neutru contraordin
CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre). substantiv neutru contraordin
CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin anterior. Un ordin rămîne valabil pînă la un contraordin. substantiv neutru contraordin
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contraordin
| contraordin substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | contraordin | contraordinul |
| plural | contraordine | contraordinele | |
| genitiv-dativ | singular | contraordin | contraordinului |
| plural | contraordine | contraordinelor | |