CONTRÁLTĂ s.f. Femeie cu voce de contralto. [< it. contralta]. substantiv feminincontraltă
CONTRÁLTĂ, contralte, s. f. Cântăreață care are voce de contralto. – Din it. contralta. substantiv feminincontraltă
CONTRÁLTĂ, contralte, s. f. Femeie care cîntă contralto. Și Jorj, care a plecat aseară la băi! exclamă cu un glas de contraltă o doamnă. C. PETRESCU, Î. I 57. substantiv feminincontraltă
CONTRÁLTO s.n.invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav. [< it. contralto]. substantiv neutrucontralto
CONTRÁLTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it. contralto) substantiv neutrucontralto
*contrálto n. (cuv. it.). Muz. Cea maĭ joasă voce de femeĭe saŭ de copil (între tenor și sopran), numită și alto. substantiv neutrucontralto
!contrálto (voce) (con-tral-) s. n. substantiv neutrucontralto
CONTRÁLTO s. n. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din it. contralto. substantiv neutrucontralto
contralto substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | contralto | contraltoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | contralto | contraltoului |
plural | — | — |