CONTRALOVITÚRĂ s.f. (Mil.) Lovitură de răspuns în timpul apărării făcută cu forțe mari, pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. [< contra + lovitură, după fr. contre-coup]. substantiv feminincontralovitură
CONTRALOVITÚRĂ s. f. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. (după fr. contre-coup) substantiv feminincontralovitură
*contralovitúră f. (după fr. contre-coup). Repercusiunea unuĭ corp asupra altuĭa. Fig. Eveniment care e rezultatu altuĭa. substantiv feminincontralovitură
contralovitúră s. f., g.-d. art. contralovitúrii; pl. contralovitúri substantiv feminincontralovitură
contralovitură f. 1. repercutarea unui corp asupra altuia; 2. fig. eveniment ce rezultă indirect dintr’altul. substantiv feminincontralovitură
CONTRALOVITÚRĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă executată de forțe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării. – Contra1- + lovitură (după fr. contrecoup). substantiv feminincontralovitură
CONTRALOVITÚRĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă în timpul apăr arii, executată cu forțe mari (mai multe divizii), cu scopul de a distruge o grupare importantă de forțe inamice pătrunse în adîncimea dispozitivului apărării și de a restabili astfel integritatea pozițiilor de apărare. substantiv feminincontralovitură
contralovitură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | contralovitură | contralovitura |
plural | contralovituri | contraloviturile | |
genitiv-dativ | singular | contralovituri | contraloviturii |
plural | contralovituri | contraloviturilor |