contragere definitie

CONTRÁGERE s.f. Acțiunea de a se contrage și rezultatul ei; contracție. [< contrage]. substantiv feminin contragere

contrágere s. f., g.-d. art. contrágerii; pl. contrágeri substantiv feminin contragere

CONTRÁGERE, contrageri, s. f. Acțiunea de a se contrage și rezultatul ei. – V. contrage. substantiv feminin contragere

CONTRÁGERE, contrageri, s. f. Faptul de a se contrage; reducere sau reunire a două elemente vocalice vecine într-unul singur (vocală sau diftong); contracție. substantiv feminin contragere

CONTRÁGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strânge. [P.i. contrág. / < lat. contrahere, după trage]. verb contrage

CONTRÁGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere) verb contrage

contráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem, imperf. 3 sg. contrăgeá; ger. contrăgấnd; part. contrás verb contrage

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage). verb contrage

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune voca­lică (vocală sau diftong). verb contrage

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contragere

contragere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contragere contragerea
plural contrageri contragerile
genitiv-dativ singular contrageri contragerii
plural contrageri contragerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z