contrage definitie

CONTRÁGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strânge. [P.i. contrág. / < lat. contrahere, după trage]. verbcontrage

CONTRÁGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere) verbcontrage

contráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem, imperf. 3 sg. contrăgeá; ger. contrăgấnd; part. contrás verbcontrage

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage). verbcontrage

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). verbcontrage

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicontrage

contrage verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)contrage	contragere	contras	contrăgând	singular	plural
		(a)contrage	contragere	contras	contrăgând	contrăgând	contrageți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	contrag	(să)contrag	contrăgeam	contrăsei	contrăsesem
	a II-a (tu)	contragi	(să)contragi	contrăgeai	contrăseși	contrăseseși
	a III-a (el, ea)	contrage	(să)contrăgeai	contrăgea	contrase	contrăsese
plural	I (noi)	contragem	(să)contragem	contrăgeam	contraserăm	contrăseserăm
	a II-a (voi)	contrageți	(să)contrageți	contrăgeați	contraserăți	contrăseserăți
	a III-a (ei, ele)	contrag	(să)contragă	contrăgeau	contraseră	contrăseseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z