contrafacere definitie

credit rapid online ifn

CONTRAFÁCERE s.f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; fals. [< contraface]. substantiv feminincontrafacere

*contrafácere saŭ contrafacțiúne f. (al doĭlea după lat. fáctio, -ónis, facere; fr. contrefaction). Rar. Imitațiune, falsificare. – Și -ácție. substantiv feminincontrafacere

credit rapid online ifn

contrafácere s. f., g-.d. art. contrafácerii; pl. contrafáceri substantiv feminincontrafacere

contrafacere f. 1. fapta de a contraface sau imita efecte publice, monede; 2. reproducere sau imitare frauduloasă a unei producțiuni sau opere străine; 3. falsificarea unei scrisori, a unei semnături. substantiv feminincontrafacere

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface. substantiv feminincontrafacere

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. V. imitație, plastografie. substantiv feminincontrafacere

*contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură. verb tranzitivcontrafac

contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire. verb tranzitivcontraface

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire) verb tranzitivcontraface

contraface v. 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura. verb tranzitivcontraface

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire]. verb tranzitivcontraface

contrafáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl. contrafáceți; imper. contrafă, neg. nu contrafáce; part. contrafăcút verb tranzitivcontraface

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire). verb tranzitivcontraface

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A repro­duce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. V. imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament. verb tranzitivcontraface

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicontrafacere

contrafacere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrafacere contrafacerea
plural contrafaceri contrafacerile
genitiv-dativ singular contrafaceri contrafacerii
plural contrafaceri contrafacerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z