contractare definitie

CONTRACTÁRE1 s.f. Acțiunea de a contracta1 [în DN]. ♦ Formă de achiziționare bazată pe contracte. [< contracta1 – în DN]. substantiv feminin contractare

CONTRACTÁRE2 s.f. Acțiunea de a (se) contracta2 [în DN] și rezultatul ei; contracție. [< contracta2 – în DN]. substantiv feminin contractare

contractáre s. f., g.-d. art. contractắrii; pl. contractắri substantiv feminin contractare

CONTRACTÁRE, contractări, s. f. Acțiunea de a (se) contracta și rezultatul ei. – V. contracta. substantiv feminin contractare

CONTRACTÁRE2, contractări, s. f. Acțiunea de a (se) contracta2. 1. Contracție (1). Contractarea mușchilor. 2. Contracție (2). substantiv feminin contractare

CONTRACTÁRE1, contractări, s. f. 1. Acțiunea de a contracta1; încheiere a unui contract, preluare a unei obligații, a unui angajament; (în special) încheiere a unui contract între stat și țăranii muncitori, privind schimbul între produsele agricole și produsele industriale. Trebuie folosită larg cooperația de consum, metoda contractării și alte forme de legături comerciale între oraș și sat veri­ficate în practică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 82. Dacă săptămîna aceasta [tractoriștii] vor înfrînge împo­trivirea tuturor pămînturilor ce le mai rămăseseră aicea, la Plopșor, vor realiza peste jumătate din contractări. MIHALE, O. 197. 2. Faptul de a lua bani cu împrumut cu îndeplinirea formelor legale. [Adunarea generală] aprobă contractările de împrumuturi, contractele de valorificare a produselor, contractele de asigurări și altele. STAT. GOSP. AGR. 42. substantiv feminin contractare

CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenție juridică. 2. A lua asupră-și; a se îndatora la... ◊ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus]. verb tranzitiv contracta

CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre mușchi) A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. refl. (Despre metale și alte materiale) A-și micșora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strânge]. verb tranzitiv contracta

contractá1 (a ~) (a încheia un contract, a-și asuma, a se molipsi) vb., ind. prez. 3 contracteáză verb tranzitiv contracta

contractá2 (a ~) (a micșora, a strânge) vb., ind. prez. 3 contráctă verb tranzitiv contracta

CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere) verb tranzitiv contracta

CONTRACTÁ2, pers. 3 contráctă, vb. I. Refl. 1. (Despre mușchi, p. ext. despre organe și corpul ome­nesc) A se strînge, a se micșora; a se zgîrci. Mușchii brațului se contractă. ◊ Tranz. Pe față i se citește... o senzație de dezgust care-i contractă tot corpul. CAMIL PETRESCU, T. II 575. 2. (Despre metale) A-și micșora dimensiunile (sub acțiunea frigului). Șinele drumului de fier se contractă în timpul iernii.Prez. ind. pers. 3 și: contractează (HOGAȘ, H. 90). verb tranzitiv contracta

contractà v. 1. a face un contract sau convențiune cu cineva: a contracta o alianță; 2. a fi atins de o boală, a-și însuși apucăturile (mai ales rele), a face datorii; 3. a strânge cu putere: a contracta mușchii; 4. a micșora volumul cu apropierea părților: frigul contractează, căldura dilată; 5. a reuni două vocale sau două silabe spre a forma una singură: nu ai se contractă în n’ai. verb tranzitiv contractà

CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci2. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare. verb tranzitiv contracta

CONTRACTÁ1, contractez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o îndatorire, la o obligație) A lua asupră-și, a se îndatora la... A contracta un împrumut.Nu soco­tești că ar fi potrivit să-ți. întorc măcar o parte din dato­riile pe care le-cm contractai față de domnia-ta? SADO­VEANU, Z. C, 273. Am contractat o obligație. C. PETRESCU, î. II 105. ◊ (Cu privire la obiceiuri, la legături senti­mentale etc.) Trebuia să tăinuiască... legătura pe care o contractase. PAS, Z. I 94. Iorgu... scandalizează pe toți invitații lui Enache. prin franțuzismul său, con­tractat la Sadagura. IBRĂILEANU, SP. CR. 119. 2. A se îmbolnăvi de... A contractat o gripă. verb tranzitiv contracta

*contractéz v. tr. (fr. contracter, a face contract [d. lat. contractus, contract], și a micșora, a contrage, a strînge, a lua [un obiceĭ, o boală], d. lat. contractus, contras, contráhere, a contrage). Mă învoĭesc, convin: a contracta o alianță. Micșorez: frigu contractează corpurile. Fig. Ĭaŭ cu timpu: a contracta un obiceĭ. A contracta o boală, a lua o boală, a te îmbolnăvi. A contracta o datorie, a face o datorie, a te îndatora. verb tranzitiv contractez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contractare

contractare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contractare contractarea
plural contractări contractările
genitiv-dativ singular contractări contractării
plural contractări contractărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z