contraccíu (înv.) s. m., art. contraccíul; pl. contraccíi, art. contraccíii (-ci-ii) substantiv masculin și feminincontracciu
contracciu m. cel ce face un contract. substantiv masculin și feminincontracciu
CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu. substantiv masculin și feminincontracciu
CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și f. (Învechit) Persoană care închere un contract de concesiune; concesionar. Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. ◊ (Peiorativ, astăzi rar) Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137. substantiv masculin și feminincontracciu
*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ. substantiv masculin și feminincontractant
contracciu substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | contracciu | contracciul | contraccie | contraccia |
plural | contraccii | contracciii | contraccii | contracciile | |
genitiv-dativ | singular | contracciu | contracciului | contraccii | contracciei |
plural | contraccii | contracciilor | contraccii | contracciilor |