contracciu definitie

contraccíu (înv.) s. m., art. contraccíul; pl. contraccíi, art. contraccíii (-ci-ii) substantiv masculin și feminin contracciu

contracciu m. cel ce face un contract. substantiv masculin și feminin contracciu

CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu. substantiv masculin și feminin contracciu

CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și f. (Învechit) Persoană care închere un contract de concesiune; conce­sionar. Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. ◊ (Peio­rativ, astăzi rar) Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137. substantiv masculin și feminin contracciu

*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ. substantiv masculin și feminin contractant

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contracciu

contracciu   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contracciu contracciul contraccie contraccia
plural contraccii contracciii contraccii contracciile
genitiv-dativ singular contracciu contracciului contraccii contracciei
plural contraccii contracciilor contraccii contracciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z