CONTRAATACÁ vb. I. tr. A executa un contraatac. [După fr. contre-attaquer]. substantiv feminincontraataca
CONTRAATACÁ vb. I. tr. A executa un contraatac. [După fr. contre-attaquer]. verb tranzitivcontraataca
CONTRAATACÁ vb. tr. a executa un contraatac. (< fr. contre-attaquer) verb tranzitivcontraataca
contraatacá (a ~) vb., ind. prez. 3 contraatácă verb tranzitivcontraataca
CONTRAATACÁ, contraatác, vb. I. Tranz. (Mil.) A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. – Din fr. contre-attaquer. verb tranzitivcontraataca
CONTRAATACÁ, contraatác, vb. I. Tranz. A da o lovitură, printr-o ripostă ofensivă, inamicului pătruns în dispozitivul apărării, cu scopul de a-l nimici și de a restabili integritatea poziției de apărare. verb tranzitivcontraataca
contraatacare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | contraatacare | contraatacarea |
plural | contraatacări | contraatacările | |
genitiv-dativ | singular | contraatacări | contraatacării |
plural | contraatacări | contraatacărilor |