CONTORIZÁ, contorizez, vb. I. Tranz. A număra prin intermediul unor aparate specializate; a înregistra prin contor. – Contor + suf. -iza. verb tranzitivcontoriza
CONTORIZÁ vb. tr. a ține evidența, a înregistra prin contor. (< contor + -iza) verb tranzitivcontoriza
*contorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 contorizeáză verb tranzitivcontoriza
CONTORIZÁ, contorizez, vb. I. Tranz. A număra prin intermediul unor aparate specializate; a înregistra prin contor. – Contor + suf. -iza. verb tranzitivcontoriza
contoriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)contoriza | contorizare | contorizat | contorizând | singular | plural | ||
contorizând | contorizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | contorizez | (să)contorizez | contorizam | contorizai | contorizasem | |
a II-a (tu) | contorizezi | (să)contorizezi | contorizai | contorizași | contorizaseși | ||
a III-a (el, ea) | contorizează | (să)contorizai | contoriza | contoriză | contorizase | ||
plural | I (noi) | contorizăm | (să)contorizăm | contorizam | contorizarăm | contorizaserăm | |
a II-a (voi) | contorizați | (să)contorizați | contorizați | contorizarăți | contorizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | contorizează | (să)contorizeze | contorizau | contorizară | contorizaseră |