contopi definitie

CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre]. verb tranzitiv contopi

contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu). verb tranzitiv contopi

CONTOPÍ vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre) verb tranzitiv contopi

contopi, contopesc v. t. (deț.) 1. a consuma alimente în grabă. 2. a fuma o țigară în grabă. verb tranzitiv contopi

contopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contopésc, imperf. 3 sg. contopeá; conj. prez. 3 să contopeáscă verb tranzitiv contopi

contopì v. 1. a topi la un loc cu altceva; 2. fig. a uni strâns. [Neologism modelat după lat. confundere]. verb tranzitiv contopì

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (după germ. zusammenschmelzen). verb tranzitiv contopi

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. « cu ») A se amesteca cu ceva, formînd un singur tot; a se uni strîns, a se lega împreună, a se împreuna. Ninsoarea de sus a început a se contopi cu tălăzuirile de jos, clădind troiene peste calea ferată. C. PETRESCU, A. 274. ◊ F i g. Mișcarea demo­crată internațională a femeilor se contopește tot mai mult cu măreața luptă generală a popoarelor pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2675. Într-un ceas s-au contopit două destine! GALACTION, O. I 183. În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu răul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I 265. [Lenau] se contopește întotdeauna cu ceea ce vede în natură, dar nu găsește în ea pricină de liniște. IONESCU-RION, C. 90. verb tranzitiv contopi

*contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare. verb tranzitiv contopesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului contopi

contopi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contopi contopire contopit contopind singular plural
contopind contopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contopesc (să) contopesc contopeam contopii contopisem
a II-a (tu) contopești (să) contopești contopeai contopiși contopiseși
a III-a (el, ea) contopește (să) contopeai contopea contopi contopise
plural I (noi) contopim (să) contopim contopeam contopirăm contopiserăm
a II-a (voi) contopiți (să) contopiți contopeați contopirăți contopiserăți
a III-a (ei, ele) contopesc (să) contopească contopeau contopi contopiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z