reduceri si promotii 2018
Definitie contondent - ce inseamna contondent - Dex Online

contondent definitie

CONTONDÉNT, -Ă adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, cu care se poate lovi fără a tăia. [Cf. fr. contodant]. adjectiv contondent

CONTONDÉNT, -Ă adj. (despre obiecte) tare, care provoacă contuzii fără a tăia. (< fr. contondant) adjectiv contondent

*contondént, V. contundent. adjectiv contondent

*contundént, -ă adj. (lat. contúndens, -éntis, d. con-túndere, a lovi. V. contuziune). Jur. Care strivește lovind, ca bastonu, cĭocanu ș. a. Opusu luĭ e tăĭetor orĭ împungător. – Fals contondent (fr. contondant). adjectiv contundent

contondént adj. m., pl. contondénți; f. contondéntă, pl. contondénte adjectiv contondent

CONTONDÉNT, -Ă, contondenți, -te, adj. (Despre obiecte, corpuri) Ale cărui lovituri provoacă contuzii fară a tăia sau a sângera; tare. – Din fr. contondant. adjectiv contondent

CONTONDÉNT, contondente, adj. n. (În expr.) Corp contondent = corp tare, ale cărui lovituri strivesc țesuturile. adjectiv contondent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contondent

contondent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contondent contondentul contondentă contondenta
plural contondenți contondenții contondente contondentele
genitiv-dativ singular contondent contondentului contondente contondentei
plural contondenți contondenților contondente contondentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z