continuitate definitie

CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas]. substantiv feminincontinuitate

CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas) substantiv feminincontinuitate

*continuitáte f. (lat. continúitas, -átis). Calitatea de a fi continuŭ. substantiv feminincontinuitate

continuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. continuitắții; pl. continuitắți substantiv feminincontinuitate

continuitate f. 1. legătură neîntreruptă a părților unui tot: soluțiune de continuitate, orice diviziune a părților mai înainte continue; 2. durată continuă. substantiv feminincontinuitate

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul, însușirea de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis. substantiv feminincontinuitate

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu; continuare sau existență fără întrerupere. Una din laturile muncii didactice, a cărei riguroasă traducere în viață constituie cheia desfășurării cu succes a întregului proces de învățămînt, este continuitatea în muncă a cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 5/5. Avem nevoie de continuitate [în muncă]. C. PETRESCU, Î. II 155. Se va stabili o mai strînsă legătură de continui­tate între aceste două articole. GHEREA, ST. CR. III 74. – Pronunțat: -nu-i-. substantiv feminincontinuitate