continență definitie

CONTINÉNT², -Ă, continenți, -te, adj. (Rar) Care trăiește în continență; abstinent, cast. – Din fr. continent. adjectivcontinent

CONTINÉNT, -Ă adj. (Rar) Care trăiește în continență; stăpânit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpânește]. adjectivcontinent

CONTINÉNT², -Ă adj. care trăiește în continență; abstinent. (< fr. continent) adjectivcontinent

continént s. n., pl. continénte adjectivcontinent

CONTINÉNT², -Ă, continenți, -te, adj. (Rar) Care trăiește în continență; abstinent, cast. – Din fr. continent. adjectivcontinent

CONTINÉNȚĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia]. substantiv feminincontinență

CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia) substantiv feminincontinență

*continénță f., pl. e (lat. continentia. V. abstinénță). Cumpăt, măsură. Castitate. substantiv feminincontinență

continénță (rar) s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe substantiv feminincontinență

contenență f. reținere, rezervă: cu contenență CAR. substantiv feminincontenență

continență f. castitate perfectă. substantiv feminincontinență

CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia. substantiv feminincontinență

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicontinență

continență		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	continență	continența
nominativ-acuzativ	plural	continențe	continențele
genitiv-dativ	singular	continențe	continenței
genitiv-dativ	plural	continențe	continențelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z