contiguu definitie

credit rapid online ifn

CONTÍGUU, -UĂ adj. Legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva; alăturat. [Pron. -gu-u. / cf. fr. contigu, it. contiguo, lat. contiguus]. adjectivcontiguu

CONTÍGUU, -UĂ adj. legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva. (< fr. contigu, lat. contiguus) adjectivcontiguu

credit rapid online ifn

*contíguŭ, -ă adj. (lat. con-tiguus, d. tángere, at-tíngere, a atinge. V. contact). Care atinge, vecin, alăturat: cameră contiguă alteĭa saŭ cu alta. Adv. Alăturea. adjectivcontiguŭ

contíguu (livr.) (-gu-u-) adj. m., pl. contígui (-gui); f. contíguă (-gu-ă), pl. contígue (-gu-e) adjectivcontiguu

CONTÍGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (Livr.) Înrudit sau unit cu ceva; apropiat de ceva. [Pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus. adjectivcontiguu

CONTÍGUU, -Ă, contigui, -e, adj. (Franțuzism rar) Care se leagă, se alipește de ceva, care are elemente comune cu altceva. adjectivcontiguu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicontiguu

contiguu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contiguu contiguul contiguă contigua
plural contigui contiguii contigue contiguele
genitiv-dativ singular contiguu contiguului contigue contiguei
plural contigui contiguilor contigue contiguelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z