contiguu definitie

CONTÍGUU, -UĂ adj. Legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva; alăturat. [Pron. -gu-u. / cf. fr. contigu, it. contiguo, lat. contiguus]. adjectiv contiguu

CONTÍGUU, -UĂ adj. legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva. (< fr. contigu, lat. contiguus) adjectiv contiguu

*contíguŭ, -ă adj. (lat. con-tiguus, d. tángere, at-tíngere, a atinge. V. contact). Care atinge, vecin, alăturat: cameră contiguă alteĭa saŭ cu alta. Adv. Alăturea. adjectiv contiguŭ

contíguu (livr.) (-gu-u-) adj. m., pl. contígui (-gui); f. contíguă (-gu-ă), pl. contígue (-gu-e) adjectiv contiguu

CONTÍGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (Livr.) Înrudit sau unit cu ceva; apropiat de ceva. [Pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus. adjectiv contiguu

CONTÍGUU, -Ă, contigui, -e, adj. (Franțuzism rar) Care se leagă, se alipește de ceva, care are elemente comune cu altceva. adjectiv contiguu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contiguu

contiguu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contiguu contiguul contiguă contigua
plural contigui contiguii contigue contiguele
genitiv-dativ singular contiguu contiguului contigue contiguei
plural contigui contiguilor contigue contiguelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z