contesta definitie

*2) contést și -éz, a v. tr. (lat. con-testari, a lua ca martur. V. a-, de- și pro-test, testimoniŭ). Refuz a recunoaște un drept, neg existența unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput, discut: contestară mult timp. verb tranzitivcontest

CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [P.i. contést. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari]. verb tranzitivcontesta

CONTESTÁ vb. tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari) verb tranzitivcontesta

contestá (a ~) vb., ind. prez. 3 contéstă verb tranzitivcontesta

contestà v. 1. a nu admite, a nu voi să recunoască un drept; 2. a nega un fapt; 3. a fi în discuțiune. verb tranzitivcontestà

CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tăgădui. ♦ (Jur.) A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari. verb tranzitivcontesta

CONTESTÁ, contést, vb. I. T r a n z. A nu recu­noaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a nu recu­noaște existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. Nu contest că ai dreptate.Prez. ind. și: (învechit) contestez (NEGRUZZI, S.I 243). verb tranzitivcontesta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicontesta

contesta  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)contesta contestare contestat contestând singular plural
contestând contestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contest (să)contest contestam contestai contestasem
a II-a (tu) contești (să)contești contestai contestași contestaseși
a III-a (el, ea) contestă (să)contestai contesta contestă contestase
plural I (noi) contestăm (să)contestăm contestam contestarăm contestaserăm
a II-a (voi) contestați (să)contestați contestați contestarăți contestaserăți
a III-a (ei, ele) contestă (să)conteste contestau contesta contestaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z