contaminare definitie
CONTAMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Contaminație. [< contamina]. substantiv feminin contaminare
contamináre s. f., g.-d. art. contaminắrii; pl. contaminắri substantiv feminin contaminare
CONTAMINÁRE, contaminări, s. f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. – V. contamina. substantiv feminin contaminare
CONTAMINÁRE, contaminări, s f. Acțiunea de a contamina. 1. Contagiune, molipsire. 2. (Lingv.) Încrucișare. Prin contaminare, din expresiile aa se avînta. ». și « a-și lua vînt s-a format expresia improprie « a-și lua avînt ». substantiv feminin contaminare
*contaminațiúne f. (lat. contaminátio, -ónis). Acțiunea de a contamina. – Și -áție și -áre. substantiv feminin contaminațiune
CONTAMINÁ vb. I. 1. tr., refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta; a (se) molipsi. 2. refl. (Despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc. [< fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare – a amesteca]. verb tranzitiv contamina
contaminá (a ~) vb., ind. prez. 3 contamineáză verb tranzitiv contamina
CONTAMINÁ vb. I. tr., refl. a transmite agenți patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi. II. refl. (despre două limbi) a se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma); (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde. III. tr. (fig.) a influența, a înrâuri. (< fr. contaminer, lat. contaminare) verb tranzitiv contamina
CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta, a (se) molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa. ♦ (Despre două cuvinte) A se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare. verb tranzitiv contamina
CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. O singură vită bolnavă poate contamina o cireadă întreagă. ◊ Fig. Se simțea contaminat de rănile pe care le atinsese. VLAHUȚĂ, O. A. III 152. 2. Refl. (Lingv.) A se încrucișa. verb tranzitiv contamina
*contaminéz v. tr. (lat. con-taminare, din tagminare, d. tángere, a atinge. V. contact). Molipsesc. Fig. Profanez. Filol. Influențarea unuĭ cuvînt de altu, ca a exploada (cum zic ignoranțiĭ îld. a exploda) supt [!] influența luĭ a exploata. verb tranzitiv contaminez
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contaminare
| contaminare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | contaminare | contaminarea |
| plural | contaminări | contaminările | |
| genitiv-dativ | singular | contaminări | contaminării |
| plural | contaminări | contaminărilor | |