contagiune definitie

CONTAGIÚNE s.f. Molipsire, contaminare, contagiu. [Cf. fr. contagion, it. contagione, lat. contagiocontact]. substantiv feminin contagiune

CONTAGIÚNE s. f. 1. contaminare; contagiu. 2. (fig.) influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni). (< fr. contagion, lat. contagio) substantiv feminin contagiune

*contagiúne f. (lat. contágio, -ónis). Molipsire, transmiterea boaleĭ pin [!] contact. Fig. Contagiunea vițiuluĭ [!]. substantiv feminin contagiune

contagiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiúnii; pl. contagiúni substantiv feminin contagiune

contagiune f. 1. comunicarea unei boale prin contact; 2. fig.4 se zice de toate lucrurile rele, cari se comunică prin frecventare sau prin exemplu: evitați contagiunea vițiului. substantiv feminin contagiune

CONTAGIÚNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul, direct sau indirect; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis. substantiv feminin contagiune

CONTAGIÚNE, contagiuni, s. f. 1. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. Con­tagiunea era așa de primejdioasă, încît cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă, și violența era așa de mare, încît un om lovit de ciumă era un om mort. GHICA, S. 29. 2. (Învechit) Epidemie, molimă. Cioclii, cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. A. 56. – Pronunțat: -gi-u-. substantiv feminin contagiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contagiune

contagiune   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contagiune contagiunea
plural contagiuni contagiunile
genitiv-dativ singular contagiuni contagiunii
plural contagiuni contagiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z