contadin definitie

CONTADÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Italienism) (De) țăran (italian). [< it. contadino]. substantiv masculin și feminin contadin

CONTADÍN, -Ă s. m. f. (rar) țăran (italian). (< it. contadino) substantiv masculin și feminin contadin

contadín (înv.) s. m., pl. contadíni substantiv masculin și feminin contadin

contadin m. țăran din Italia: svârle vesel portocale ’n voiosul contadin AL. substantiv masculin și feminin contadin

CONTADÍN, contadini, s. m. (Înv.) Țăran (italian). – Din it. contadino. substantiv masculin și feminin contadin

contadínă (înv.) s. f., g.-d. art. contadínei; pl. contadíne substantiv masculin și feminin contadină