CONTABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau ale unei întreprinderi. ♦ Secție, birou de contabilitate (1). 2. Știință care studiază evidența contabilă. [Var. comptabilitate s.f. / cf. fr. comptabilité]. substantiv feminincontabilitate
CONTABILITÁTE s. f. 1. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi. ◊ serviciu, birou de contabilitate (1). 2. știință care studiază evidența contabilă. (< it. contabilità, fr. comptabilité) substantiv feminincontabilitate
*contabilitáte f. (fr. comptabilité). Știința de a ținea [!] socotelile în regulă. În special, ținerea socotelilor uneĭ administrațiunĭ. Birou în care se fac aceste socotelĭ. Contabilitate simplă, cînd negustoru nu stabilește de cît contu furnisorilor [!] saŭ cumpărătorilor luĭ, ĭar duplă atuncĭ cînd contu furnisorilor saŭ cumpărătorilor e balanțat în conturile pe care le ține și furnisoru în acelașĭ timp. substantiv feminincontabilitate
contabilitáte s. f., g.-d. art. contabilitắții; pl. contabilitắți substantiv feminincontabilitate
contabilitate f. 1. arta și modul de a ținea conturile: contabilitate comercială; 2. totalitatea conturilor ținute: contabilitate în regulă; 3. partea unei administrațiuni sau a unei case de comerț special însărcinată cu ținerea conturilor. substantiv feminincontabilitate
CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o unitate economică; evidență contabilă. ♦ Secție, birou într-o unitate economică unde se fac aceste lucrări de contabilitate (1). 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor operații. – Din fr. comptabilité. substantiv feminincontabilitate
CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe biza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție. *Contabilitate normată v. normat. 2. Secție, birou într-o întreprindere, unde se fac lucrările de contabilitate (1). 3. Știință care se ocupă cu teoria evidenței contabile. substantiv feminincontabilitate
contabilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | contabilitate | contabilitatea |
plural | contabilități | contabilitățile | |
genitiv-dativ | singular | contabilități | contabilității |
plural | contabilități | contabilităților |