CONTÁBIL, -Ă adj. De contabilitate, al contabilității. // s.m. și f. Specialist în contabilitate; funcționar care ține contabilitatea unei întreprinderi sau a unei instituții. [Pl. -li, -le, var. comptabil, -ă adj., s.m.f. / < it. contabile, fr. comptable]. adjectivcontabil
CONTÁBIL, -Ă I. adj. referitor la contabilitate. II. s. m. f. specialist în contabilitate. (< it. contabile, fr. comptable) adjectivcontabil
*contábil, -ă s. (fr. comptable). Persoană care ține contabilitatea (socotelile). V. logofăt, grămătic, martalog. adjectivcontabil
contábil adj. m., s. m., pl. contábili; adj. f., s. f. contábilă, pl. contábile adjectivcontabil
contabil m. cel însărcinat cu ținerea și darea conturilor. adjectivcontabil
CONTÁBIL, -Ă, contabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. S. m. și f. Specialist în contabilitate. – Din fr. comptable, it. contabile. adjectivcontabil
CONTÁBIL1, -Ă, contabili, -e, adj. De contabilitate, în legătură cu contabilitatea. Forme contabile. Evidență contabilă. adjectivcontabil
CONTÁBIL2, -Ă, contabili, -e, s. m. și f. Persoană calificată care ține contabilitatea unei instituții sau unei întreprinderi. Mi-a spus că-i funcționar, contabil la o fabrică de spirt. SAHIA, N. 80. adjectivcontabil
contábil-șéf s. m. (dar contabilul său șef), pl. contábili-șéfi adjectivcontabil-șef
contabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | contabil | contabilul | contabilă | contabila |
plural | contabili | contabilii | contabile | contabilele | |
genitiv-dativ | singular | contabil | contabilului | contabile | contabilei |
plural | contabili | contabililor | contabile | contabilelor |