reduceri si promotii 2018
Definitie consumație - ce inseamna consumație - Dex Online

consumație definitie

CONSUMÁȚIE s.f. 1. Faptul de a consuma1; consumare, consum. 2. Ceea ce consumă cineva într-un local public. [Gen. -iei, var. consumațiune s.f. / cf. fr. consommation, lat. consumatio]. substantiv feminin consumație

CONSUMÁȚIE s. f. 1. faptul de a consuma. 2. ceea ce consumă cineva într-un local public. (după fr. consommation, lat. consumatio) substantiv feminin consumație

consumáție (-ți-e) s. f., art. consumáția (-ți-a), g.-d. art. consumáției; pl. consumáții, art. consumáțiile (-ți-i-) substantiv feminin consumație

CONSUMÁȚIE, consumații, s. f. 1. (Ec. pol.) Faptul de a consuma (1); consumare, consum. O dată ajunsă la locul în care servește ca valoare de întrebuințare, marfa cade din sfera schimbului de mărfuri în sfera consumației. MARX, C. I 125. Statul socialist poate lua ființă numai ca o rețea de comune de producție și de consum, care să țină o evidență riguroasă a producției și consumului lor, să economisească munca și să sporească necontenit producti­vitatea ei, dobîndind astfel posibilitatea de a reduce ziua de lucru la șapte, șase ore și chiar la mai puțin. LENIN, S. P. 28. ◊ Consumație productivă = întrebuințare a unor bunuri în scopul producerii altor bunuri. Prin transformarea capitalului bănesc în capital productiv, valoarea-capital a obținut o formă naturală în care ea nu poate continua circulația, ci trebuie să intre în consumație, anume în consumația productivă. MARX, C. II 33. Creșterea pieței interne pentru capitalism este « independentă » pînă la un anumit grad de creșterea consumului individual, făcîndu-se mai mult prin creșterea consumației productive. LENIN, O. III 36. Consumație individuală = întrebuin­țare a unor produse pentru necesitățile proprii ale per­soanelor. Consumația productivă rămîne întotdeauna legată de consumația individuală. LENIN, O. III 36. ◊ Expr. A da (un produs) în consumație = a pune (un produs) la dispoziția publicului consumator. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într-un local public. Plăti... și consumația lui Radu Comșa. C. PETRESCU, Î. II 200. ◊ Local de consumație = local public unde se consumă mîncări și băuturi. Eu stau într-un local ieftin de consumație, într-o berărie populară, pierdut în mulțime, și mă gîndesc. CARAGIALE, O. II 191. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) consmațiúne (CARAGIALE, M. 94) s. f. substantiv feminin consumație

CONSUMÁȚIE, consumații, s. f. 1. Faptul de a consuma1. ◊ Expr. A da (un produs) în consumație = a pune (un produs) la dispoziția publicului. 2. Totalitatea alimentelor consumate de cineva într-un local public. [Var.: (înv.) consumațiúne s. f.] – Din fr. consommation, lat. consummatio, -onis. substantiv feminin consumație

*consumațiúne f. (lat. consummátio, -ónis, fr. consommation). Sfîrșit, împlinire, trecere: consumațiunea seculelor [!]. Uz, întrebuințare a obĭectelor, a alimentelor: producțiunea trebuĭe să fie în raport cu consumațiunea. Vînzare de mărfurĭ. Ceĭa ce se bea orĭ se mănîncă într´un local public: a lua o consumațiune. – Ob. -áție. substantiv feminin consumațiune

consumați(un)e f. 1. fapta de a consuma, desăvârșire: până la consumațiunea secolelor; 2. uzul ce se face cu obiectele: producțiunea trebuie să fie raport cu consumațiunea; 3. vânzare de mărfuri; 4. ceea ce s’a băut ori s’a mâncat întró cafenea, într’un restaurant. substantiv feminin consumațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consumație

consumație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consumație consumația
plural consumații consumațiile
genitiv-dativ singular consumații consumației
plural consumații consumațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z