consulta definitie

CONSÚLT2, -Ă, consulți, -te, adj. (Latinism reg.) Recomandabil, oportun, indicat. – Lat. lit. consultum. adjectivconsult

*2) consúlt, a v. tr. (lat. consultare; fr. consulter). Cer sfat, întreb ce să fac: a consulta un medic, un avocat, (și fig.) o carte, un autor. Examinez, socotesc: îmĭ consult puterea, averea. V. refl. Cer sfat: a te consulta cu un medic. verb tranzitivconsult

CONSULTÁ vb. I. tr. A întreba, a cere sfatul, părerea unui specialist, a cere avizul cuiva. 2. refl. A se sfătui. 3. tr. A cerceta pentru informare, documentare etc. (o carte, un text etc.). [P.i. consúlt. / < fr. consulter, cf. it., lat. consultare]. verb tranzitivconsulta

CONSULTÁ vb. I. tr. 1. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist. 2. a cerceta pentru informare, documentare. ◊ (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultație (2). II. refl. a se (con)sfătui. (< fr. consulter, lat. consultare) verb tranzitivconsulta

consultá (a ~) vb., ind. prez. 3 consúltă verb tranzitivconsulta

consultà a. 1. a lua consiliul cuiva: a consulta un amic, un medic; 2. a cerceta spre a afla ceva: a consulta registrele. verb tranzitivconsultà

CONSULTÁ, consúlt, vb. I. Tranz. 1. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. A se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 3. A examina un pacient. – Din fr. consulter, lat. consultare. verb tranzitivconsulta

CONSULTÁ, consúlt, vb. I. 1. T r a n z. (Comple­mentul indică o persoană sau un colectiv) A întreba, a cere o părere, un sfat; a cere avizul cuiva. Directorul de scenă a căutat să verifice justețea acestei distribuții, consul- tînd întreg ansamblul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Te-am trecut [pe lista colaboratorilor] fără să te consult, fiindcă nu știam unde să te descopăr. C. PETRESCU, C. V. 158. ♦ A cere părerea unui specialist. Și să nu socotească cineva că consulta vreun doctor. NEGRUZZI, S. I 208. 2. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. « cu ») A se sfătui cu cineva. M-am consultat cu un prieten. ◊ (Cu sens reciproc) S-adunară Și mult se consul­tară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, P. 168. 3. Tranz. (Cu privire la o lucrare tipărită, un text sau o indicație scrisă) A cerceta, a examina pentru a se informa sau a se documenta. Comandanții... con­sultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Bogoiu... se în­dreaptă spre tablă, cansultînd cu mare atenție barometrul și termometrul. SEBASTIAN, T. 10. verb tranzitivconsulta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiconsulta

consulta  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)consulta consultare consultat consultând singular plural
consultând consultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consult (să)consult consultam consultai consultasem
a II-a (tu) consulți (să)consulți consultai consultași consultaseși
a III-a (el, ea) consultă (să)consultai consulta consultă consultase
plural I (noi) consultăm (să)consultăm consultam consultarăm consultaserăm
a II-a (voi) consultați (să)consultați consultați consultarăți consultaserăți
a III-a (ei, ele) consultă (să)consulte consultau consulta consultaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z