consult definitie
- Vezi aici mai multe sinonime consult
- Vezi aici mai multe rime consult
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu co
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu con
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu lt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ult
CONSÚLT2, -Ă, consulți, -te, adj. (Latinism reg.) Recomandabil, oportun, indicat. – Lat. lit. consultum. adjectivconsult
CONSÚLT s.n. 1. Senatus consult = decizie, decret al senatului din vechea Romă. 2. Consfătuire între mai mulți medici pentru a diagnostica boala și pentru a indica tratamentul medical al unui pacient. [< lat. consultum, cf. fr. consulte]. substantiv neutruconsult
CONSÚLT s. n. examinare a unui bolnav de către o comisie medicală pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului. (< lat. consultum) substantiv neutruconsult
CONSÚLT1, consulturi, s. n. Consfătuire între doi sau mai mulți medici, pentru a pune diagnosticul unui bolnav și a stabili tratamentul indicat. – Lat. lit. consultum. substantiv neutruconsult
*1) consúlt n., pl. e și urĭ (lat. consultum). Consiliŭ, sfătuire: consult de medicĭ, mediciĭ aŭ făcut consult între eĭ. substantiv neutruconsult
consúlt s. n., pl. consúlturi substantiv neutruconsult
consult n. consultațiune medicală. substantiv neutruconsult
CONSÚLT, consulturi, s. n. Examinare a unui bolnav (de către un medic sau de o comisie medicală) pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului. – Din lat. consultum. substantiv neutruconsult
CONSÚLT, consulturi, s. n. Consfătuire între doi sau mai mulți medici, pentru a pune diagnosticul și a stabili tratamentul de aplicat unui bolnav. substantiv neutruconsult
senatus-consult n. decret al senatului roman. substantiv neutrusenatusconsult
*2) consúlt, a -á v. tr. (lat. consultare; fr. consulter). Cer sfat, întreb ce să fac: a consulta un medic, un avocat, (și fig.) o carte, un autor. Examinez, socotesc: îmĭ consult puterea, averea. V. refl. Cer sfat: a te consulta cu un medic. verb tranzitivconsult
consultá (a ~) vb., ind. prez. 3 consúltă verb tranzitivconsulta
consultà a. 1. a lua consiliul cuiva: a consulta un amic, un medic; 2. a cerceta spre a afla ceva: a consulta registrele. verb tranzitivconsultà
CONSULTÁ vb. I. tr. A întreba, a cere sfatul, părerea unui specialist, a cere avizul cuiva. 2. refl. A se sfătui. 3. tr. A cerceta pentru informare, documentare etc. (o carte, un text etc.). [P.i. consúlt. / < fr. consulter, cf. it., lat. consultare]. verb tranzitivconsulta
CONSULTÁ vb. I. tr. 1. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist. 2. a cerceta pentru informare, documentare. ◊ (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultație (2). II. refl. a se (con)sfătui. (< fr. consulter, lat. consultare) verb tranzitivconsulta
CONSULTÁ, consúlt, vb. I. Tranz. 1. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. A se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 3. A examina un pacient. – Din fr. consulter, lat. consultare. verb tranzitivconsulta
CONSULTÁ, consúlt, vb. I. 1. T r a n z. (Complementul indică o persoană sau un colectiv) A întreba, a cere o părere, un sfat; a cere avizul cuiva. Directorul de scenă a căutat să verifice justețea acestei distribuții, consul- tînd întreg ansamblul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Te-am trecut [pe lista colaboratorilor] fără să te consult, fiindcă nu știam unde să te descopăr. C. PETRESCU, C. V. 158. ♦ A cere părerea unui specialist. Și să nu socotească cineva că consulta vreun doctor. NEGRUZZI, S. I 208. 2. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. « cu ») A se sfătui cu cineva. M-am consultat cu un prieten. ◊ (Cu sens reciproc) S-adunară Și mult se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, P. 168. 3. Tranz. (Cu privire la o lucrare tipărită, un text sau o indicație scrisă) A cerceta, a examina pentru a se informa sau a se documenta. Comandanții... consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Bogoiu... se îndreaptă spre tablă, cansultînd cu mare atenție barometrul și termometrul. SEBASTIAN, T. 10. verb tranzitivconsulta
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconsult
| consult adjectiv | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | consult | consultul |
| plural | consulți | consulții | |
| genitiv-dativ | singular | consult | consultului |
| plural | consulți | consulților | |
| consult adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | consult | consultul | consultă | consulta |
| plural | consulți | consulții | consulte | consultele | |
| genitiv-dativ | singular | consult | consultului | consulte | consultei |
| plural | consulți | consulților | consulte | consultelor | |