consulat definitie

CONSULÁT s.n. 1. Perioadă de guvernare a unui consul în vechea Romă. ♦ Guvernământ consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. Demnitatea și funcția de consul; (concr.) reședința unui consul. [Cf. lat. consulatus, fr. consulat, germ. Konsulat]. substantiv neutruconsulat

*consulát n., pl. e (lat. consulatus). Demnitatea de consul. Durata eĭ. Cancelaria unuĭ consul. Guvernu consular stabilit în Francia de constituțiunea anuluĭ VIII. substantiv neutruconsulat

CONSULÁT s. n. 1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1). ◊ guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței. (< fr. consulat, lat. consulatus) substantiv neutruconsulat

consulát s. n., pl. consuláte substantiv neutruconsulat

consulat n. 1. demnitate de consul; 2. funcțiune de consul întró țară străină; 3. reședința unui consul; 4. guvernul consular în Franța dela 1799 până la 1804. substantiv neutruconsulat

CONSULÁT, consulate, s. n. 1. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (1); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2). – Din fr. consulat, lat. consulatus. substantiv neutruconsulat

CONSULÁT, (1) consulate, s. n. 1. Funcția de consul, serviciul condus de acesta; (concretizat) clădirea în care sînt instalate birourile lui. Eram rău notat și la palat și la consulat. GHICA, S. 183. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2). substantiv neutruconsulat