construire definitie

CONSTRUÍRE s.f. Acțiunea de a construi; construcție. [Pron. -stru-i-. / < construi]. substantiv feminin construire

construíre s. f., g.-d. art. construírii; pl. construíri substantiv feminin construire

CONSTRUÍRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi și rezultatul ei. – V. construi. substantiv feminin construire

CONSTRUÍRE, construiri, s. f. Acțiunea de a con­strui; construcție. Construirea uzinei electrice. ◊ (Referitor la perioada de trecere de la capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Pentru asigu­rarea succesului deplin al operei de construire a socialis­mului în țara noastră, este necesaiă folosirea experienței istorice a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. REZ. HOT. I 49. În Uniunea Sovietică și țările de demo­crație populară, știința și arta sînt puse în slujba construirii unei vieți din ce în ce mai fericite pentru cei ce muncesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 14. substantiv feminin construire

a clădi / construi castele în Spania expr. (livr.) a-și face planuri irealizabile. verb tranzitiv aclădi

CONSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o clădire, un edificiu etc. ♦ (Fig.) A alcătui, a clădi. 2. A desena, a trasa o figură geometrică. 3. A așeza cuvintele într-o frază conform regulilor gramaticale sau ținând cont de efectul stilistic urmărit. ♦ refl. (Despre cuvinte) A se folosi în anumite construcții gramaticale. [< fr. construire, cf. lat. construere, rus. construirovati]. verb tranzitiv construi

CONSTRUÍ vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr. construire, lat. construere) verb tranzitiv construi

construí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiésc, imperf. 3 sg. construiá; conj. prez. 3 să construiáscă verb tranzitiv construi

construì v. 1. a forma un tot din diferite părți: construiesc o mașină; 2. a dura o casă, a zidi; 3. a desena: a construi un poligon; 4. fig. a dispune părțile: a construi o teorie; 5. Gram. a așeza vorbele după regulele limbei. verb tranzitiv construì

CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A realiza, pe baza unui proiect, printr-un ansamblu de operații de prelucrare și asamblare, un sistem tehnic complex. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (Despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere. verb tranzitiv construi

CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (clădire, m îșină etc.), legînd în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente, după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numerotse și variate. Zidarii construiesc o casă. ◊ (Referitor la perioada de trecere de Ia capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Oamenii m meii din Republica Populară Romînă construiesc cu succes bazele economice ale socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. Cuv. 668. Poporul sovietic, condus de Partidul comunist, construiește cu succes comunismul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. ◊ Refl. pas. În numeroase centre industriale s-au construit și se construiesc blocuri cu locuințe moderne, confortabile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2689. 2. A desena o figură geometrică. Elevul construiește un triunghi pe tablă. 3. A așeza cuvintele în frază astfel, incit să cores­pundă cerințelor gramaticale sau efectului stilistic urmărit. Construiește fraze corecte. Construiește fraze pline de vigoare.Refl. (Despre părți de Vorbire) A se întrebuința în anumite construcții gramaticale; a cere să fie urmate de anumite forme flexionare sau de anumite instrumente gramaticale. Prepoziția « înaintea» se construiește cu genitivul. verb tranzitiv construi

*construĭésc, a v. tr. (lat. constrúere, V. in-struĭesc, di-strug, ob-struez, structură). Edific, zidesc, clădesc: a construi o casă, un pod, o mașină. Fac, formez, desemnez: a construi un triunghĭ. Gram. Așez cuvintele în propozițiune. verb tranzitiv construĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului construire

construire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular construire construirea
plural construiri construirile
genitiv-dativ singular construiri construirii
plural construiri construirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z