constituant definitie

CONSTITUÁNT, -Ă adj. Care constituie, constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare reprezentativă care are sarcina de a vota sau de a modifica constituția. [Pron. -tu-ant. / < fr. constituant]. adjectivconstituant

CONSTITUÁNT, -Ă adj. referitor la constituție. ♦ adunare ~ă = adunare reprezentativă care are sarcina de a elabora, de a modifica o constituție. (< fr. constituant) adjectivconstituant

*constituánt, -ă adj. (fr. constituant). Constitutiv: părțile constituante (Rar). Adunare constituantă (saŭ ca s. f. numaĭ constituantă), adunare de deputațĭ și senatorĭ p. a stabili o constituțiune politică (cum aŭ fost statele generale convocate la 1789 în Francia saŭ cea care, la 1866, a votat constituțiunea Româniiĭ). adjectivconstituant

constituánt (referitor la constituție) (-tu-ant) adj. m., pl. constituánți; f. constituántă, pl. constituánte adjectivconstituant

constituant a. ce conștitue, ce intră în compozițiune: părțile constituante ale unui corp; Putere constituantă, care singură are dreptul a stabili sau a schimba Constituțiunea țării; Adunare constituantă, care are misiunea de a face o constituțiune politică: Constituanta din 1866 votă Constituțiunea Principatelor-Unite, devenită în urmă legea fundamentală a Regatului României. adjectivconstituant

CONSTITUÁNT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă v. adunare. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. constituant. adjectivconstituant

CONSTITUÁNTĂ, constituante, adj. f. (În expr.) Adunare constituantă = adunare formată din reprezen­tanți aleși de cetățeni după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. Adunarea, constituantă a dat Franței constituția burgheză din 1789. – Pronunțat: -tu-an-. adjectivconstituantă