Alege sensul dorit: constatator -adjectiv constatator -temporar

constatator definitie

credit rapid online ifn

CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] adjectivconstatator

CONSTATATÓR, -OÁRE adj. cu caracter de constatare. (< fr. constatatoire) adjectivconstatator

credit rapid online ifn

constătător a. care constă din: moșie constatatoare din livezi, păduri. adjectivconstătător

constătător a. care constă din: moșie constatatoare din livezi, păduri. temporarconstătător

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconstatator

constatator  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constatator constatatorul constatatoare constatatoarea
plural constatatori constatatorii constatatoare constatatoarele
genitiv-dativ singular constatator constatatorului constatatoare constatatoarei
plural constatatori constatatorilor constatatoare constatatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z