constata definitie

*constát, a -á v. tr. (fr. constater, it. constatáre, d. lat. constat, se știe, care vine d. con-stare, a fi cert, a se ști că e așa). Stabilesc existența unuĭ fapt: Pasteur a constatat existența microbilor. verb tranzitivconstat

CONSTATÁ vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare) verb tranzitivconstata

CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur]. verb tranzitivconstata

constatá (a ~) vb., ind. prez. 3 constátă verb tranzitivconstata

constatà v. 1. a stabili adevărul unui fapt; 2. a consemna într’un act. verb tranzitivconstatà

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater. verb tranzitivconstata

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili starea unui lucru, realitatea, adevărul unui fapt. Pînă să mă-nvrednicesc a primi o vizită a d-tale (pe care...constat că o cam prea întîrzii), rogu-te... CARAGIALE, O.VII 182. Voi... cătați defecte în scrierile mele și intonați fanfare cînd constatați în ele greșeli, imagini slabe. ALECSANDRI, O. 264. verb tranzitivconstata