CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan. substantiv neutruconstantan
CONSTANTÁN s.n. Aliaj de cupru și nichel cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. constantan]. substantiv neutruconstantan
CONSTANTÁN s. n. aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă. (< fr. constantan) substantiv neutruconstantan
constantán s. n. substantiv neutruconstantan
CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, folosit la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan. substantiv neutruconstantan
constantan substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | constantan | constantanul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | constantan | constantanului |
plural | — | — |