constant definitie

CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans]. adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans) adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis. adjectivconstant

constánt adj. m., pl. constánți; f. constántă, pl. constánte adjectivconstant

constant a. 1. statornic, stăruitor: amic constant; 2. fig. care nu se schimbă: în lumea asta nimic nu-i constant. adjectivconstant

*constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă. adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis. adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj. (În opoziție cu variabil) Care rămîne neschimbat; neschimbător, invariabil, statornic. Devotament constant. ◊ (Ec. pol.) Capital constant v. capital. (Geogr.) Vînturi con­stante = vînturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului. adjectivconstant

constántă s. f., g.-d. art. constántei; pl. constánte adjectivconstantă

CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante]. adjectivconstantă

CONSTÁNTĂ, constante, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată. adjectivconstantă