conspect definitie

CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt. substantiv neutruconspect

CONSPÉCT s.n. Privire de ansamblu, generală asupra unei probleme, asupra unei științe, asupra unor lucrări etc. ♦ Rezumat. [Pl. -te. / < lat. conspectus, cf. germ. Konspekt, rus. konspekt]. substantiv neutruconspect

CONSPÉCT s. n. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică. ◊ rezumat. (< lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt) substantiv neutruconspect

*conspéct n., pl. e (lat. con-spectus. V. a-spect, in-spector, spectator). Tabloŭ general: conspectu verbelor neregulare [!]. substantiv neutruconspect

conspéct s. n., pl. conspécte substantiv neutruconspect

conspect n. tablou sinoptic ce se poate coprinde cu o aruncătură de ochiu. substantiv neutruconspect

CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt. substantiv neutruconspect

CONSPÉCT conspecte, s. n. 1. Notare sintetică și sistematică a datelor. esențiale ale unei protleme pe baza unui material documentar. V. rezumat. Conspectul lecției. Caiet de conspecte. 2. Privire generală, vedere de ansamblu. Din acest studiu variat și complet...) am cercat să reconstituiesc, pe tărîmul. archeologic al țărei noastre, ca și o istorie a artelor ei din vechime, coprinsă și înlănțuită într-un conspect general al industriei aurărești și argintărești. ODOBESCU, S. III 633. substantiv neutruconspect