consonant definitie

credit rapid online ifn

CONSONÁNT, -Ă adj. (Muz.; despre acorduri) Format din consonanțe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminație asemănătoare. [Cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante]. adjectivconsonant

CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ◊ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans) adjectivconsonant

credit rapid online ifn

*consonánt, -ă adj. (lat. cónsonans, -ántis, care sună împreună. V. disonant). Format din consonanțe: acord consonant, cuvinte consonante. S. f., pl. e. Gram. Literă care nu se poate pronunța de cît în unire c´o vocală, ca b, d, n, v ș. a. – Și consoană, f., pl. e (fr. consonne, d. lat. cónsona). adjectivconsonant

consonánt adj. m., pl. consonánți; f. consonántă, pl. consonánte adjectivconsonant

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Lingv.; despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant. adjectivconsonant

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri, în opoziție cu disonant) Care e format din consonanțe; armonios. adjectivconsonant

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconsonant

consonant  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consonant consonantul consonantă consonanta
plural consonanți consonanții consonante consonantele
genitiv-dativ singular consonant consonantului consonante consonantei
plural consonanți consonanților consonante consonantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z