reduceri si promotii 2018
Definitie consonanță - ce inseamna consonanță - Dex Online

consonanță definitie

consonánt adj. m., pl. consonánți; f. consonántă, pl. consonánte adjectiv consonant

CONSONÁNT, -Ă adj. (Muz.; despre acorduri) Format din consonanțe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminație asemănătoare. [Cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante]. adjectiv consonant

CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ◊ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans) adjectiv consonant

*consonánt, -ă adj. (lat. cónsonans, -ántis, care sună împreună. V. disonant). Format din consonanțe: acord consonant, cuvinte consonante. S. f., pl. e. Gram. Literă care nu se poate pronunța de cît în unire c´o vocală, ca b, d, n, v ș. a. – Și consoană, f., pl. e (fr. consonne, d. lat. cónsona). adjectiv consonant

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Lingv.; despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant. adjectiv consonant

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri, în opoziție cu disonant) Care e format din consonanțe; armonios. adjectiv consonant

CONSONÁNȚĂ s.f. 1. (Muz.) Unire, îmbinare armonioasă de sunete. ♦ Uniformitate sau similitudine a sunetului final din două sau mai multe cuvinte. 2. (Fig.) Acord, înțelegere, potrivire de opinii. [Cf. fr. consonance, lat. consonantia, it. consonanza]. substantiv feminin consonanță

CONSONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia) substantiv feminin consonanță

*consonánță f., pl. e (lat. consonantia, d. con-, împreună, și sonare, a suna. V. asonanță. Cp. cu sin-fonie). Unirea a doŭă sunete plăcute urechiĭ. Identitate de sunete în terminațiunea cuvintelor saŭ a frazelor. Concordanță. substantiv feminin consonanță

consonánță s. f., g.-d. art. consonánței; pl. consonánțe substantiv feminin consonanță

consonanță f. 1. acordul sunetelor muzicale; 2. Gram. uniformitate de sunet în terminațiunea vorbelor. substantiv feminin consonanță

CONSONÁNTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante]. substantiv feminin consonantă

CONSONÁNTĂ s. f. consoană. (< germ. Konsonant) substantiv feminin consonantă

consonántă (înv.) s. f., g.-d. art. consonántei; pl. consonánte substantiv feminin consonantă

CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Raport între două sau mai multe sunete care generează o sonoritate armonioasă, plăcută, într-un context sociocultural dat. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. substantiv feminin consonanță

CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.; în opoziție cu disonanță) Unire, combinarearmonioasă a două sau a mai multor sunete. 2. Fig. Acord, potrivire de vederi. A fi în deplină consonanță cu cineva. substantiv feminin consonanță

consonantă f. V. consoană. substantiv feminin consonantă

CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis. substantiv feminin consonantă

CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. substantiv feminin consonantă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consonanță

consonanță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consonanță consonanța
plural consonanțe consonanțele
genitiv-dativ singular consonanțe consonanței
plural consonanțe consonanțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z