consolidare definitie

CONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire; închegare; consolidație. [< consolida]. substantiv femininconsolidare

consolidáre s. f., g.-d. art. consolidắrii; pl. consolidắri substantiv femininconsolidare

CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida. substantiv femininconsolidare

CONSOLIDÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) conso­lida; întărire. (Fig.) Experiența bolșevismului ne învață că principala condiție a construcției socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 456. Partidul duce o politică de continuă întă­rire a statului democrat-popular, de lărgire a legăturilor lui cu masele prin atragerea maselor largi la conducerea statului și treburilor obștești, o politică de consolidare a legalității populare, de apărare neșovăitoare a drepturilor cetățenilor împotriva oricăror abuzuri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. substantiv femininconsolidare

*consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv femininconsolidațiune

consolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 consolideáză verb tranzitivconsolida

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ◊ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare]. verb tranzitivconsolida

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare) verb tranzitivconsolida

consolidà v. 1. a face solid: a consolida un edificiu; 2. fig. a face durabil: a consolida un guvern; 3. a. asigura un fond pentru plata unei datorii publice: a consolida o rentă, a o întări prin noi garanții. verb tranzitivconsolidà

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. – Din fr. consolider, lat. consolidare. verb tranzitivconsolida

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. Tranz. A face solid, tare, durabil; a întări. Era singur în stare a conso­lida edificiul. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ F i g. Avînd puterea politică în mîinile sale, clasa muncitoare consolidează continuu și dezvoltă regimul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 353. De la Lenin învățăm să consolidăm necontenit statul de democrație populară, să lărgim mir eu legăturile partidului și statului cu masele, să atragem milioanele de oameni ai muncii la conducerea treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. ◊ Refl. Din nu­mărul de gospodării colective și întovărășiri existente, un număr mare dintre ele s-au consolidat în ultimii ani în așa măsură incit au devenit pentru fiecare țăran mun­citor care le vizitează un îndemn puternic să intre în gospodăria colectivă sau întovărășire. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 20. ♦ (Fin.) A consolida datoria publică = a converti datoria publică pe termen scurt în datorie pe termen lung. verb tranzitivconsolida

*consolidéz v. tr. (lat. consólido, -áre). Fac sólid, întăresc: a consolida o casă. Fig. Fac durabil, întăresc: a consolida un guvern. Fin. Asigur un fond p. plata uneĭ datoriĭ publice. verb tranzitivconsolidez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconsolidare

consolidare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolidare consolidarea
plural consolidări consolidările
genitiv-dativ singular consolidări consolidării
plural consolidări consolidărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z