consolare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeconsolare
- Vezi aici mai multe rimeconsolare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească), consolație. – V. consola. substantiv femininconsolare
CONSOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola]. substantiv femininconsolare
consoláre s. f., g.-d. art. consolắrii; pl. consolắri substantiv femininconsolare
CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească); consolație. – V. consola. substantiv femininconsolare
CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (s e) consola și rezultatul ei; mîngîiere, ușurare, alinare. substantiv femininconsolare
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare. verb tranzitivconsola
CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari]. verb tranzitivconsola
CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari) verb tranzitivconsola
consolá (a ~) vb., ind. prez. 3 consoleáză verb tranzitivconsola
consolà v. 1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva; 2. a se mângâia ușor. verb tranzitivconsolà
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare. verb tranzitivconsola
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. A alina, a ușura durerea, necazul, întristarea cuiva; a mîngîia. Cînd erau mai consolați... muri fratele cel mai măre. RETEGANUL, P. IV 63. Ca să-l consoleze, i-a zis că îndată ce se va însănătoși, îl va trimite... să studieze. GHICA, S. 159. verb tranzitivconsola
CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, de obicei cu picioarele încovoiate, rezemată de perete și pe care se pun vase, statuete etc. Se întoarse și arătă o consolă și o oglindă, ascunse într-o firidă boltită a peretelui. C. PETRESCU, A. 338. 2. Element arhitectural de lemn, de piatră etc., de obicei ornamentat, care folosește pentru a sprijini o cornișă, un balcon etc. verb tranzitivconsolă
*consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța [!]. V. refl. Mă consolez cu chitara. verb tranzitivconsolez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconsolare
| consolare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | consolare | consolarea |
| plural | consolări | consolările | |
| genitiv-dativ | singular | consolări | consolării |
| plural | consolări | consolărilor | |