consoartă definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeconsoartă
- Vezi aici mai multe rimeconsoartă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cută
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curtă
CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă). substantiv femininconsoartă
CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors]. substantiv femininconsoartă
CONSOÁRTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors) substantiv femininconsoartă
*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare. substantiv femininconsoartă
consoártă (fam.) s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte substantiv femininconsoartă
consoartă f. soție. substantiv femininconsoartă
CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă). substantiv femininconsoartă
CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Familiar) Soție, nevastă. Îmi ajunge s-o știu a mea consoartă. MACEDONSKI, O.II 132. Multe salutări de la d. Costică și consoarta. CARAGIALE, O. VII 169. substantiv femininconsoartă
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconsoartă
| consoartă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | consoartă | consoarta |
| plural | consoarte | consoartele | |
| genitiv-dativ | singular | consoarte | consoartei |
| plural | consoarte | consoartelor | |