consoartă definitie

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă). substantiv feminin consoartă

CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors]. substantiv feminin consoartă

CONSOÁRTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors) substantiv feminin consoartă

*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare. substantiv feminin consoartă

consoártă (fam.) s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte substantiv feminin consoartă

consoartă f. soție. substantiv feminin consoartă

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă). substantiv feminin consoartă

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Familiar) Soție, ne­vastă. Îmi ajunge s-o știu a mea consoartă. MACEDONSKI, O.II 132. Multe salutări de la d. Costică și consoarta. CARAGIALE, O. VII 169. substantiv feminin consoartă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consoartă

consoartă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consoartă consoarta
plural consoarte consoartele
genitiv-dativ singular consoarte consoartei
plural consoarte consoartelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z