reduceri si promotii 2018
Definitie consimțământ - ce inseamna consimțământ - Dex Online

consimțământ definitie

CONSIMȚĂMÂNT s.n. Încuviințare, aprobare. [Var. consimțimânt s.n. / < consimți, după fr. consentement]. substantiv neutru consimțământ

CONSIMȚĂMÂ'NT s. n. încuviințare, aprobare; asentiment. (după fr. consentement) substantiv neutru consimțământ

consimțămấnt s.n. 1 Aprobare, încuviințare, asentiment. Consimțământul părinților... fiind ca și căpătat, nu mai era primejdie (M. I. CAR.). ◊ Expr. A(-și) da consimțământul v. da. ♦ Aderare de bunăvoie la ceva. ◊ Liber consimțământ v. liber. 2 (jur.) Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. ◊ Viciu de consimțământ v. viciu. ◊ Expr. A-și da consimțământul = a fi de acord cu termenii unui contract. 3 (med.) Acord al pacientului, sub semnătură, sau când este cazul, al tutorelui, al familiei pacientului, necesar în toate cazurile când o intervenție chirurgicală, o investigație sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. • pl. -inte. și (înv.) consimțimấnt s.n. / consimți + -ământ, după fr. consentement. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutru consimțământ

*consentimént n., pl. e (con- și sentiment; fr. consentement). Asentiment, aprobare. – Fals consimțimînt [!]. substantiv neutru consentiment

consimțămấnt s. n., pl. consimțămínte substantiv neutru consimțământ

consimțimânt n. uniformitate de păreri. substantiv neutru consimțimânt

CONSIMȚĂMẤNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. [Var.: (rar) consimțimấnt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement). substantiv neutru consimțământ

CONSIMȚĂMÎ́NT, consimțAminte, s. n. Încuviințare, aprobare. (În forma consimțimint) Irena se simți înda­torată să intervină, ca să arate că... tot ce se întîmplă este cu consimțimîntul ei. CAMIL PETRESCU, N. 120. ♦ (Adesea întărit prin «liber») Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. Partidul nostru duce o luptă hotărîtă împotriva oricărei încălcări a principiului liberului consimțământ în crearea de gospodării colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 35. – Variantă: (rar) consimțimînt s. n. substantiv neutru consimțămînt

líber consimțămấnt adj. + s. n. substantiv neutru liberconsimțământ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consimțământ

consimțământ   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consimțământ consimțământul
plural consimțăminte consimțămintele
genitiv-dativ singular consimțământ consimțământului
plural consimțăminte consimțămintelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z