*consíder, a -á v. tr. (lat. consídero, -áre, a contempla, a observa, d. con-, împreună și sidus, síderis, stea, constelațiune. V. deziderat, sideral. Cp. cu contemplu). Mă uĭt la, ĭaŭ în samă [!], apreciez: a considera foloasele. Stimez: îl consider mult. Țin de, socotesc de, ĭaŭ drept: a fost considerat visător (de, drept orĭ ca visător). verb tranzitivconsider
CONSIDERÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) socoti, a (se) privi ca... 2. tr. A cerceta, a analiza. [P.i. consíder. / cf. fr. considérer, it., lat. considerare]. verb tranzitivconsidera
CONSIDERÁ vb. I. tr., refl. a (se) socoti, a (se) crede. II. tr. 1. a fi de părere. 2. a cerceta, a analiza. 3. a cinsti, a stima. (< fr. considérer, lat. considerare) verb tranzitivconsidera
considerá (a ~) vb., ind. prez. 3 consíderă verb tranzitivconsidera
considerà v. 1. a privi cu luare aminte; 2. a ținea seama de: a considera serviciile aduse; 3. a stima: îl consideră foarte mult; 4. a privi ca, a ținea sau a socoti de. verb tranzitivconsiderà
CONSIDERÁ, consíder, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) privi, a (se) socoti (ca...) ◊ Expr. (Tranz.) Considerând că... = având în vedere că... ♦ Tranz. A cinsti, a stima. 2. Tranz. A analiza, a studia, a cerceta. – Din fr. considérer, lat. considerare. verb tranzitivconsidera
CONSIDERÁ, consíder, vb. I. Tranz. 1. A socoti, a privi ca... Politica statului democrat-popular exprimă cele mai vitale interese ale poporidui și de aceea este sprijinită cu însuflețire de masele cele mai largi, care o consideră drept propria lor politică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. Pot considera lucrul încheiat. C. PETRESCU, C. V. 109. ◊ Expr. Considerînd că... = avînd în vedere că... ◊ R e f l. pas. Dacă familia e sănătoasă, atunci și statul se poate considera sănătos. BOGZA, A. I. 350. ◊ Refl. Cu Haralambie Oanță se considera prieten. SAHIA, N. 95. 2. A analiza, a studia, a cerceta. Personalitatea lui Doja n-a fost... privită în devenirea ei, ci considerată static, prin prisma unei singure date desprinsă de rest, nesemnificativă și neesențială. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/1. verb tranzitivconsidera
considera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)considera | considerare | considerat | considerând | singular | plural | ||
considerând | considerați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | consider | (să)consider | consideram | considerai | considerasem | |
a II-a (tu) | consideri | (să)consideri | considerai | considerași | consideraseși | ||
a III-a (el, ea) | consideră | (să)considerai | considera | consideră | considerase | ||
plural | I (noi) | considerăm | (să)considerăm | consideram | considerarăm | consideraserăm | |
a II-a (voi) | considerați | (să)considerați | considerați | considerarăți | consideraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | consideră | (să)considere | considerau | considerară | consideraseră |