consfătuire definitie
CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui. substantiv feminin consfătuire
CONSFĂTUÍRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui]. substantiv feminin consfătuire
CONSFĂTUÍRE s. f. acțiunea de a se consfătui. ◊ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui) substantiv feminin consfătuire
*consfătuíre f. Sfat reciproc, sfătuire, consiliŭ: consfătuirea unor deputațĭ. substantiv feminin consfătuire
consfătuíre s. f., g.-d. art. consfătuírii; pl. consfătuíri substantiv feminin consfătuire
CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui. substantiv feminin consfătuire
CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a (s e) c o n s f ă t u i și rezultatul ei; ședință a salariaților unei întreprinderi sau instituții, a membrilor unei organizații etc., în care se discută probleme de interes comun. Un eveniment de o importanță deosebită pentru desfășurarea rodnică a muncii didactice în noul an de activitate în cadrul învățămîntului elementar și mediu îl constituie consfătuirile raionale ale cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952 nr. 310, 1/1. ◊ Consfătuire de producție = ședință organizată în vederea îmbunătățirii producției dintr-un sector, dintr-o întreprindere, dintr-o instituție etc. și în cadrul căreia se face o analiză a muncii și schimb de experiență cu alte întreprinderi (instituții etc.) sau cu muncitorii mai ridicați din aceeași întreprindere. Comitetul de întreprindere. a organizat consfătuiri de producție pe secții și pe grupe sindicale, creînd astfel condiții ca fiecare muncitor să poată cunoaște mai bine în ce constau diferitele metode înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2662. substantiv feminin consfătuire
CONSFĂTUÍ vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui]. verb consfătui
CONSFĂTUÍ vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui) verb consfătui
consfătuì v. a se sfătui împreună cu alții. verb consfătuì
CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună. verb consfătui
CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui. verb consfătui
!consfătuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se consfătuiéște, imperf. 3 sg. se consfătuiá; conj. prez. 3 să se consfătuiáscă verb consfătui
CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui. verb consfătui
*consfătuĭésc (mă) v. refl. (con- și sfătuĭesc). Mă sfătuĭesc împreună cu alțiĭ. verb consfătuĭesc
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consfătuire
| consfătuire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | consfătuire | consfătuirea |
| plural | consfătuiri | consfătuirile | |
| genitiv-dativ | singular | consfătuiri | consfătuirii |
| plural | consfătuiri | consfătuirilor | |