reduceri si promotii 2018
Definitie conservare - ce inseamna conservare - Dex Online

conservare definitie

CONSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a conserva. ♦ instinct de ~ = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (< conserva) substantiv feminin conservare

CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva]. substantiv feminin conservare

conserváre s. f., g.-d. art. conservắrii; pl. conservắri substantiv feminin conservare

CONSERVÁRE, conservări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și animale în scopul menținerii ființei proprii. 2. Tratament care constă în uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc. a unor produse perisabile (alimente, lemne, piei etc.) pentru a le feri de alterare. V. conserva. substantiv feminin conservare

CONSERVÁRE s. f. Acțiunea de a conserva. 1. Menținere (a alimentelor) în stare nealterată, prin anumite procedee speciale. Conservarea cărnii. 2. (În expr.) Instinct de conservare = instinct de apărare activă (cu dinții, cu ghearele etc.) sau de apă­rare pasivă (reacție de încremenire în fața primejdiei) pe care îl manifestă omul și animalele în scopul con­servării ființei proprii. substantiv feminin conservare

*conservațiúne f. (lat. conservátio, -ónis). Rar. Păstrare. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin conservațiune

*consérv, a v. tr. (lat. con-servare. V. rezerv, sărbez [!]). Păstrez. verb tranzitiv conserv

conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă verb tranzitiv conserva

conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea; 2. a ținea în casă pe cineva sau ceva. verb tranzitiv conservà

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare]. verb tranzitiv conserva

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare) verb tranzitiv conserva

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare. verb tranzitiv conserva

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la alimente) A menține în stare nealterată prin anumite procedee speciale. Pentru a putea conserva cantități sporite de legume și fructe, numeroase operații au fost mecanizate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. ◊ Refl. Ma­zărea se conservă bine. 2. A păstra, a păzi. A-și conserva sănătatea.Refl. A se menaja. verb tranzitiv conserva

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului conservare

conservare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conservare conservarea
plural conservări conservările
genitiv-dativ singular conservări conservării
plural conservări conservărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z