consemnat definitie

CONSEMNÁ vb. I. tr. 1. A nota, a înregistra, a însemna. 2. A depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. A opri disciplinar ieșirea militarilor din cazarmă. [< con- + semna, după fr. consigner, it. consegnare]. adjectiv consemna

*2) consémn și -éz, a v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze: a consemna banĭ, marfă. Citez, însemn (într´o scriere): a consemna un fapt. Opresc în cazarmă, în școală (maĭ ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. – Rar consignez. verb tranzitiv consemn

CONSEMNÁ vb. I. tr. 1. A nota, a înregistra, a însemna. 2. A depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. A opri disciplinar ieșirea militarilor din cazarmă. [< con- + semna, după fr. consigner, it. consegnare]. verb tranzitiv consemna

CONSEMNÁ vb. tr. 1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna. 2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizație de stat specializată. 3. a interzice ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau de pe navă. (după fr. consigner) verb tranzitiv consemna

consemná (a ~) vb., ind. prez. 3 consemneáză verb tranzitiv consemna

consemnà V. 1. a anunța, a cita în scris; 2. a da ordine să nu iasă: a consemna trupele în cazarme. verb tranzitiv consemnà

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. a înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc. – Con1- + semna (după fr. consigner). verb tranzitiv consemna

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A înre­gistra, a însemna, a nota. «A sosit în București într-un vagon de clasa III... » – vor consemna biografii viitori. C. PETRESCU, C. V, 29. Spre a enumera... diferitele ele­mente constitutive ale fiecărui articol din dicționarul limbei, noi ne vom mărgini a le consemna aci d-a rîndul. ODO­BESCU, S. II 398. 2. A depune o sumă de bani spre păstrare la Casa «le economii și consemnațiuni, sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) A opri prin consemn ieșirea milita­rilor din cazarmă. verb tranzitiv consemna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consemnat

consemnat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consemnat consemnatul consemna consemnata
plural consemnați consemnații consemnate consemnatele
genitiv-dativ singular consemnat consemnatului consemnate consemnatei
plural consemnați consemnaților consemnate consemnatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z