reduceri si promotii 2018
Definitie consacrat - ce inseamna consacrat - Dex Online

consacrat definitie

CONSACRÁT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Considerat ca autoritate într-un anumit domeniu, unanim recunoscut. 2. Stabilit, consfințit (prin uz sau prin tradiție). [< consacra]. adjectiv consacrat

*consacrát, -ă adj. Care a primit consacrarea religioasă: loc consacrat. Dedicat: templu consacrat luĭ Apóline. Destinat: zile consacrate studiuluĭ. Sancționat, ratificat: expresiune consacrată. adjectiv consacrat

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra. adjectiv consacrat

consacrat a. 1. închinat divinității: loc consacrat; 2. primit de uz: termen consacrat. adjectiv consacrat

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradi­țional. ODOBESCU, S. III 96. 2. (Despre persoane) Care e considerat ca o auto­ritate într-un anumit domeniu, care se bucură de o recunoaștere unanimă. adjectiv consacrat

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare]. verb tranzitiv consacra

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare. verb tranzitiv consacra

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare) verb tranzitiv consacra

*consácru și -éz, a v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. sǎcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ [!] și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu. verb tranzitiv consacru

consacrá (a ~) (-sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consácru, 2 sg. consácri, 3 consácră verb tranzitiv consacra

consacrà v. 1. a închina lui D-zeu: a consacra o biserică; 2. a destina, a devota: îmi consacru vieața studiului; 3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sângele martirilor; 4. a sancționa, a face durabil. verb tranzitiv consacrà

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abne­gație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. ◊ Refl. Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. 2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66. verb tranzitiv consacra

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consacrat

consacrat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consacrat consacratul consacra consacrata
plural consacrați consacrații consacrate consacratele
genitiv-dativ singular consacrat consacratului consacrate consacratei
plural consacrați consacraților consacrate consacratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z