consacrat definitie

credit rapid online ifn

CONSACRÁT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Considerat ca autoritate într-un anumit domeniu, unanim recunoscut. 2. Stabilit, consfințit (prin uz sau prin tradiție). [< consacra]. adjectivconsacrat

*consacrát, -ă adj. Care a primit consacrarea religioasă: loc consacrat. Dedicat: templu consacrat luĭ Apóline. Destinat: zile consacrate studiuluĭ. Sancționat, ratificat: expresiune consacrată. adjectivconsacrat

credit rapid online ifn

consacrat a. 1. închinat divinității: loc consacrat; 2. primit de uz: termen consacrat. adjectivconsacrat

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra. adjectivconsacrat

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradi­țional. ODOBESCU, S. III 96. 2. (Despre persoane) Care e considerat ca o auto­ritate într-un anumit domeniu, care se bucură de o recunoaștere unanimă. adjectivconsacrat

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare]. verb tranzitivconsacra

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare) verb tranzitivconsacra

*consácru și -éz, a v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. sǎcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ [!] și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu. verb tranzitivconsacru

consacrá (a ~) (-sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consácru, 2 sg. consácri, 3 consácră verb tranzitivconsacra

consacrà v. 1. a închina lui D-zeu: a consacra o biserică; 2. a destina, a devota: îmi consacru vieața studiului; 3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sângele martirilor; 4. a sancționa, a face durabil. verb tranzitivconsacrà

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare. verb tranzitivconsacra

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abne­gație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. ◊ Refl. Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. 2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66. verb tranzitivconsacra

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconsacrat

consacrat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consacrat consacratul consacra consacrata
plural consacrați consacrații consacrate consacratele
genitiv-dativ singular consacrat consacratului consacrate consacratei
plural consacrați consacraților consacrate consacratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z