CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con1- + sătean. substantiv masculin și femininconsătean
*consăteán, -că s., pl. enĭ, ence (con- și sătean). Care e din acelașĭ sat cu altu. substantiv masculin și femininconsătean
consăteán s. m., pl. consăténi substantiv masculin și femininconsătean
CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con1- + sătean. substantiv masculin și femininconsătean
CONSĂTEÁN, consăteni, s. m. Persoană care locuiește în același sat sau este originară din același sat cu altă persoană. substantiv masculin și femininconsătean
consăteánă (rar) s. f., g.-d. art. consăténei; pl. consăténe substantiv masculin și femininconsăteană
| consătean | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | consătean | consăteanul | consăteană | consăteana |
| plural | consăteni | consătenii | consătene | consătenele | |
| genitiv-dativ | singular | consătean | consăteanului | consătene | consătenei |
| plural | consăteni | consătenilor | consătene | consătenelor | |