conjunctiv definitie

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus. adjectiv conjunctiv

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif]. adjectiv conjunctiv

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care unește, leagă. ♦ țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi. 2. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus) adjectiv conjunctiv

*conjunctív, -ă adj. (lat. conjunctivus, d. conjúngere, a uni. V. ajung). Gram. Conjuncțional. Conjunctival. S. n., pl. e. Un mod al propozițiuniĭ dependente care arată lucrarea ca ceva nesigur, îndoĭos, posibil, ca: se poate să vie, doresc să vie (numit și subjunctiv). Anat. Care acopere [!] globu ochĭuluĭ în față și-l lipește de pleoape: țesătura (saŭ membrana) conjunctivă (saŭ numaĭ conjunctiva). adjectiv conjunctiv

conjunctív (-junc-tiv) adj. m., pl. conjunctívi; f. conjunctívă, pl. conjunctíve adjectiv conjunctiv

conjunctiv a. Gram. se zice de particule cari servă a uni o vorbă cu alta, un sens cu altul: ex. și, nici; pronume conjunctiv, care servă a lega o parte a frazei cu un nume sau pronume precedent: Dumnezeu, care este atotputernic. ║ n. modul care exprimă o posibilitate și e redat prin conjuncțiunea să. adjectiv conjunctiv

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus. adjectiv conjunctiv

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector din. corpul omului și al animalelor care leagă celelalte – țesuturi între ele. Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26. 2. (Gram., în e x p r.) Modul conjunctiv (și substan­tivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune reali­zabilă sau ireală. Conjunctivul e un mod personal. 3. (Învechit) Conjunct. Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84. adjectiv conjunctiv

*conjuncționál, -ă adj. (după conjuncțiune. Cp. cu adițional). Gram. Relativ la conjuncțiune. Locuțiune conjuncțională, care ține loc de conjuncțiune, ca: cu toate că îld. deși. – Se zice și conjunctiv. V. prepozițional. adjectiv conjuncțional

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului conjunctiv

conjunctiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjunctiv conjunctivul conjuncti conjunctiva
plural conjunctivi conjunctivii conjunctive conjunctivele
genitiv-dativ singular conjunctiv conjunctivului conjunctive conjunctivei
plural conjunctivi conjunctivilor conjunctive conjunctivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z