CONJUGÁL, -Ă adj. Privitor la căsătorie sau la căsătoriți. [Cf. fr. conjugal, lat. coniugalis]. adjectivconjugal
CONJUGÁL, -Ă adj. referitor la căsătorie; matrimonial. (< fr. conjugal, lat. coniugalis) adjectivconjugal
*conjugál, -ă adj. (lat. con-jugalis, d. conjugium, căsătorie. V. jug). Relativ la căsătorie: legătură conjugală. Adv. Conform căsătoriiĭ. adjectivconjugal
conjugál adj. m., pl. conjugáli; f. conjugálă, pl. conjugále adjectivconjugal
conjugal a. privitor la căsătorie: unire conjugală. adjectivconjugal
CONJUGÁL, -Ă, conjugali, -e, adj. Care aparține celor doi soți; privitor la căsătorie. – Din fr. conjugal, lat. conjugalis. adjectivconjugal
CONJUGÁL, -Ă, conjugali, -e, adj. Referitor la cei căsătoriți; de soți. Luă apărarea soțului, din simț de solidaritate conjugală. C. PETRESCU, Î. II 142. Povestește... toată viața sa conjugală. GHEREA, ST. CR. II 332. adjectivconjugal
triunghi conjugal expr. (livr.) căsnicie în care unul dintre soți este infidel, întreținând relații sexuale cu o terță persoană. adjectivtriunghiconjugal
conjugal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | conjugal | conjugalul | conjugală | conjugala |
plural | conjugali | conjugalii | conjugale | conjugalele | |
genitiv-dativ | singular | conjugal | conjugalului | conjugale | conjugalei |
plural | conjugali | conjugalilor | conjugale | conjugalelor |