reduceri si promotii 2018
Definitie conjuga - ce inseamna conjuga - Dex Online

conjuga definitie

*conjúg, a v. tr. (lat. cónjugo, -áre, d. con-, împreună, și jugare, a uni. V. jug, înjug, ajung). Gram. Schimb un verb după formă, mod, timp, număr saŭ persoană, precum: fac, facĭ, face. verb tranzitiv conjug

CONJUGÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare]. verb tranzitiv conjuga

conjugá (conjúg, conjugát), vb.1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga.Der. conjugal, adj., din fr. conjugal. verb tranzitiv conjuga

CONJUGÁ vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare) verb tranzitiv conjuga

conjugá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjúgă verb tranzitiv conjuga

conjugà v. Gram. a reuni sau rosti în ordine gramaticală diferitele forme ale unui verb. verb tranzitiv conjugà

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare. verb tranzitiv conjuga

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. T r a n z. (Gram.) A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat.Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea » se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni, a se îmbina, a se îm­pleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390. verb tranzitiv conjuga

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului conjuga

conjuga   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conjuga conjugare conjugat conjugând singular plural
conjugând conjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conjug (să) conjug conjugam conjugai conjugasem
a II-a (tu) conjugi (să) conjugi conjugai conjugași conjugaseși
a III-a (el, ea) conju (să) conjugai conjuga conjugă conjugase
plural I (noi) conjugăm (să) conjugăm conjugam conjugarăm conjugaserăm
a II-a (voi) conjugați (să) conjugați conjugați conjugarăți conjugaserăți
a III-a (ei, ele) conju (să) conjuge conjugau conjuga conjugaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z