Alege sensul dorit: conifer -substantiv masculin conifer -substantiv neutru conifer -temporar

conifer definitie

CONIFÉR, (1) conifere, s. n., (2) coniferi, s. m. 1. (La pl.) Clasă de arbori cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace, și cu fructe lemnoase, conice. 2. Arbore sau arbust care face parte din această clasă. – Fr. conifères (lat. lit. conifer). substantiv masculinconifer

CONIFÉR, (1) coniferi, s. m., (2) conifere, s. n. 1. Arbore (ea bradul, molidul, pinul etc.) sau arbust (ca ienupărul) cu frunzele persistente, în formă de ace și cu fructele lemnoase conice. Coniferii rămîn întotdeauna verzi. ◊ (Adjectival) Arbore conifer. 2. (Numai la pl.) Familie din care fac parte acești arbori. Pădure de conifere. substantiv masculinconifer

conifer a. cu fructe în formă de con, ca bradul. ║ f. pl. conifere, familie de arbori dintre cari unii ajung la cea mai mare înălțime, produc rășină și lemnul lor servă la construcțiuni: brad, molift, pin. substantiv neutruconifer

CONIFÉR, conifere, s. n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze în general persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifère, lat. conifer. substantiv neutruconifer

CONIFÉR, (1) coniferi, s. m., (2) conifere, s. n. 1. Arbore (ea bradul, molidul, pinul etc.) sau arbust (ca ienupărul) cu frunzele persistente, în formă de ace și cu fructele lemnoase conice. Coniferii rămîn întotdeauna verzi. ◊ (Adjectival) Arbore conifer. 2. (Numai la pl.) Familie din care fac parte acești arbori. Pădure de conifere. substantiv neutruconifer

CONIFÉRE s.n.pl. Ordin de arbori cu frunzele (de obicei) persistente, în formă de ace și cu fructele în formă de conuri; (la sg.) plantă din acest ordin. [Sg. conifer. / < fr. conifères, cf. lat. conifer < conus – con, ferre – a purta]. substantiv neutruconifere

CONIFÉRE s. n. pl. ordin de arbori și arbuști cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate în formă de conuri și cu semințe aripate. (< fr. conifères, lat. conifer) substantiv neutruconifere

conifér s. n., pl. conifére temporarconifer

*conifér, -ă adj. (lat. cóni-fer, coní-feri. V. fructi-fer, lucea-făr). Bot. Purtător de fructe conice (cucurujĭ), ca bradu, molidu, pinu, zoda, tîrșu, ĭenupăru ș. a. S. f. pl. Copaciĭ din familia braduluĭ. temporarconifer

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconifer

conifer  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conifer coniferul
plural conifere coniferele
genitiv-dativ singular conifer coniferului
plural conifere coniferelor
conifer  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conifer coniferul
plural conifere coniferele
genitiv-dativ singular conifer coniferului
plural conifere coniferelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z