confuziune definitie

CONFÚZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziúne s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis. substantiv feminin confuzie

CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie. substantiv feminin confuziune

CONFUZIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de stingere a unor obligații prin reunirea în aceeași persoană a calităților de debitor și de creditor. 2. V. confuzie. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio]. substantiv feminin confuziune

CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio) substantiv feminin confuziune

*confuziúne f. (lat. confúsio, -ónis. V. fuziune). Acțiunea de a lua un lucru drept altu: confuziune de date. Amestec, dezordine: confuziunea de stil provine din confuziunea de ideĭ. Fig. Încurcătură din cauza rușineĭ: plin de confuziune. – Și -úzie. substantiv feminin confuziune

confuziúne (stingere a unei obligații) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. confuziúnii substantiv feminin confuziune

confuzi(un)e f. 1. fapta de a confunda un lucru cu altul și rezultatul ei: conzuxiunea numelor; 2. starea lucrurilor confundate sau amestecate; 3. lipsă de ordine, de claritate; 4. turburare sau dezordine politică; 5. umilire, nedumerire. substantiv feminin confuziune

CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie. substantiv feminin confuziune